Intoxicaţiile cu ciuperci pot fi mortale

După tot şirul de sărbători, puţini dintre noi se mai gândesc pofticioşi la mâncare. După carnea care nelipsită pe mese, parcă prea mare şi prea multă, e bine poate să ne întoarcem la alimente mai blânde. Ciupercile sunt o excelentă alternativă la carne şi, în plus, posedă un gust cu totul delicat.

“Cu toate că au multe proprietăţi benefice, există riscul să facem greşeli atât în alegerea, cât şi în păstrarea şi prepararea lor, provocând uneori intoxicaţii grave. Desigur, cele mai grave intoxicaţii sunt acelea cu ciuperci otrăvitoare, dar sunt şi intoxicaţii cu ciuperci comestibile care au crescut pe un sol poluat. Gravitatea intoxicaţiei depinde de specia de ciuperci, de cantitatea consumată şi chiar de vârstă, copiii şi bătrânii fiind mult mai sensibili la otrăvire”, a menţionat Nicolae Gurschi, conferenţiar universitar, şeful secţiei de Toxicologie din cadrul spitalului „Sfânta Treime” din Chişinău. Consecinţele intoxicaţiei сu ciuperci pot fi ireversibile şi fără drept la veto.

Care sunt cauzele intoxicaţiilor cu ciuperci?

Cauzele intoxicaţiilor pot fi mai multe şi, pentru a ne proteja, trebuie să le cunoaştem:

  • necunoaşterea speciilor de ciuperci comestibile;
  • culegerea în locuri poluate (de pe marginea drumurilor, gunoiştile de la periferia oraşelor);
  • colectarea ciupercilor bătrâne (ele au proprietatea de acumula substanţe specifice doar lor şi care nu sunt asimilate în organismul uman);
  • cumpărarea acestora în locuri neautorizate;
  • implicarea în culegere a copiilor care nu ştiu să diferenţieze ciuperca otrăvitoare de cea comestibilă;
  • prelucrarea termică deficitară (toxinele ciupercilor sunt foarte rezistente la prelucrarea termică şi nu se distrug, nu se elimină din ciupercă decât la digestie, cu excepţia doar a unor specii);
  • conservarea ciupercilor în condiţii casnice prin ermetizare (printre ciuperci deseori rămân resturi de sol, în care se pot găsi forme sporulate ale agentului patogen al botulismului, care, în condiţii anaerobe (fără aer) produce toxine, provocând o intoxicaţie gravă la om — botulismul. Nici chiar fierberea timp de 5 ore nu distruge aceşti spori);
  • folosirea ciupercilor crude în prepararea culinară (dacă cu câţiva ani în urmă ciupercile se consumau crude, atunci în prezent, din cauza poluării, nu se recomandă).

Nu există indicatori specifici ai toxicităţii ciupercilor — ceapa şi usturoiul care se schimbă la culoare, lingura de argint. Gradul de toxicitate se determină doar în urma expertizei în laboratorul toxico-analitic. Este absolut greşit să considerăm că ciupercile ce sunt mâncate de insecte, sunt comestibile. Pentru insecte toxina poate fi inofensivă datorită metabolismului diferit de cel al omului.

Care sunt semnele intoxicaţiei?

Intoxicaţiile cu ciuperci reprezintă o problemă medicală de o deosebită importanţă, pe de o parte din cauza incidenţei ridicate a acestora (în special, primăvara şi toamna), pe de altă parte din cauza gravităţii lor. Este, totodată, una dintre urgenţele medicale majore la copil, deoarece un număr mare din intoxicaţiile care se soldează cu deces se înregistrează la copii.
Simptomele sunt foarte variate şi se află într-o strânsă corelaţie cu specia de ciuperci, cantitatea de toxină consumată, precum şi cu vârsta persoanei care suportă intoxicaţia. Perioada de incubaţie depinde de specificul toxinei din ciupercile consumate.

Dr. Nicolae Gurschi afirmă că simptomele care anunţă o intoxicaţie se pot succede după minute, ore sau chiar zile de la consumul propriu-zis. La debut pot apărea greaţă, vomă, diaree, dureri abdominale, transpiraţia excesivă. După câteva ore — bolnavul poate suferi de durere de cap, ameţeală şi agravarea stărilor de vomă. Ulterior, în lipsa ajutorului specializat, starea se înrăutăţeşte vădit, pot apărea complicaţii severe cardiovasculare şi insuficienţa renală, ce pot duce la sfârşit letal. Există şi unele ciuperci care sunt incompatibile cu alcoolul, datorită substanţei care blochează fermenţii ce degradează metaboliţii, alcoolului. În astfel de condiţii alcoolul posedă o toxicitate sporită, chiar şi în doze mici. Cea mai gravă intoxicaţie este provocată de ciupercă denumită Amanita Phalloides (ciuperca şarpelui) — în formele severe, finalul este letal. În general, medicii care se ocupă cu cazurile de intoxicaţii cu ciuperci iau în calcul ipoteza acestui tip de intoxicaţie severă.

Gama toxinelor este vastă, fiecare dezvoltând un anumit tip de sindrom (complex de simptome clinice). Cele mai importante sunt:

  • sindromul faloidian — primele simptoame apar după 8-72 de ore de la consumarea ciupercilor. Toxinele acţionează asupra tractului gastrointestinal, provocând ulceraţii şi dereglări de digestie de diferit grad, ulterior sunt implicate şi alte organe: ficatul, rinichii şi sistemului nervos. În cele din urmă, se instalează insuficienţa hepatică acută şi insuficienţa renală acută. Pot apărea schimbări severe din partea sângelui, a sistemului nervos central. Otrăvirea poate fi letală.
  • sindromul muscarian sau sudorian — ciupercile acţionează asupra sistemului nervos cu ajutorul acidului iboteic, muscimol, muscarină şi altele. Rareori mortal, dar uneori grav, sindromul induce o scădere a tensiunii arteriale însoţită de încetinirea bătăilor inimii, creşterea peristaltismului intestinal, diaree. Se manifestă peste 1/2-2 ore prin: înroşirea feţei, secreţie abundentă de salivă şi sudoare, dereglarea văzului şi a digestiei, crize de plâns şi râs, dereglări psihice (halucinaţii, stări de dezorientare şi confuzie). Astfel de otrăviri de obicei, se soldează cu însănătoşire.
  • sindromul neurotoxic – toxinele atacă preponderent sistemul nervos central şi periferic, apar aşa manifestări ca furnicături în membrele superioare şi inferioare, durere şi umflarea acestora, hiperestezie (stare de sensibilitate crescută) în membre, uneori până la stare confuzională şi halucinaţii.
  • sindromul hematotoxic (hemolitic) — cel mai frecvent acest sindrom apare în urma consumului de „zbârciogi falşi”. Pe primul loc este plasată distrugerea eritrocitelor din sânge, procesul poartă denumirea de hemoliză. Dacă nu intervenim operativ hemoliza poate duce la blocarea funcţionării rinichilor. De asemenea, apare icterul (colorarea tegumentelor).Consecinţele pentru organismul uman pot fi grave sau chiar foarte grave.

Care este algoritmul primului ajutor pe care trebuie să-l acordăm?

“Dacă se constată apariţia simptomelor descrise anterior, apelăm la serviciul asistenţei medicale de urgenţă. Primul ajutor medical trebuie acordat la domiciliu. Operativitatea poate salva vieţi omeneşti. Până la sosirea medicului se iniţiază lavajul gastric, adică spălături gastrice prin provocarea vomelor consecutive. Mai întâi, persoana trebuie să bea 1-2 litri de apă simplă, de temperatura camerei (nu se recomandă apă caldă sau sărată). Procedura se repetă până ce apa din stomac devine limpede, sau soseşte ajutorul specializat. Se mai recomandă de a administra un purgativ (remediu care accelerează peristaltismul intestinal), de exemplu sulfat de magneziu sau ulei de vaselină. În mod obligator, se indică un enterosorbent (cărbune activat, câte 0,5grame la kilogram corp, cu o cantitate de 0,5 litri de apă)”, a adăugat dr. Nicolae Gurschi.

Deplasarea la spital se face numai după ce stomacul a fost curăţat şi toxinele eliminate, căci, altfel, ele sunt absorbite uşor în sânge.

Bolnavul este spitalizat în secţia de terapie intensivă sau toxicologie, singurul loc unde poate fi supravegheat îndeaproape şi competent, astfel încât să se poată interveni cu măsuri terapeutice rapide. În cazul intoxicaţiilor grave pronosticul este greu de estimat. Sub o aparenţă deloc gravă se poate ascunde un pericol foarte mare.

Care sunt măsurile de profilaxie?

  • consumul ciupercilor crescute în mod artificial;
  • ciupercile necunoscute sau suspicioase nu se culeg şi nu se gustă;
  • nu procuraţi ciuperci de la persoane străine de la marginea drumurilor sau în locuri neautorizate;
  • nu implicaţi în procesul de colectare copiii;
  • excludeţi ciupercile din alimentaţia copiilor;
  • fierbeţi ciupercile în cel puţin 2 ape, scurgând apa şi aruncând-o înainte de prepararea ciupercilor;
  • nu conservaţi ciuperci şi supuneţi întreaga familie unui risc de îmbolnăvire;
  • ciupercile sunt contraindicate pentru persoanele cu afecţiuni ale tractului gastrointestinal (de exemplu, gastrite, ulcere, pancreatite).

Cine doreşte vânătoare de ciuperci trebuie să cunoască bine ciupercile şi locurile unde le pot culege!
Totodată, medicii recomandă insistent oamenilor să evite cumpărarea ciupercilor din locurile neautorizate sau de la cei ce le vând pe marginea drumului.

http://www.flux.md/editii/20097/articole/5558/
http://www.ecomagazin.ro/intoxicatiile-cu-ciuperci-pot-fi-mortale/